Povesti si intamplari... la pescuit

                                                                                                                                               
                                                     O partida de pescuit pe Chilia                                            


        De curand am avut una dintre cele mai frumoase experiente in ceea ce priveste pescuitul. M-am intalnit cu doi pescari pe care as fi vrut sa ii întâlnesc mai devreme. Desi aflasem de ei cu mult timp in urma nu reusisem sa ii cunosc.
        Prima zi de pescuit a fost  plina de emotii, avand in vedere ca avea sa cunosc niste persoane care au in spate o oarecare experienta. Dimineata inainte sa pornim spre locul unde avea sa se desfasoare partida de pescuit, trebuia sa ne întâlnim pe un canal, iar de acolo sa mergem impreuna. Din pacate motorul meu a avut o problema, ceea ce a amânat intalnirea.... ei plecaseră inainte.... Ok, dupa cateva minute, dupa ce tata a verificat si refăcut alimentarea, am pornit. A urmat un  drum îngreunat de conditiile meteo - era o ceata atat de densa, incat aveai impresia ca ai putea sa o tai cu un cutit. Cu toate acestea intr-un final am reusit sa ii ajungem, doar ca nu atat de repede precum ma asteptam eu... i-am ajuns in momentul in care ei, deja nadeau locurile fiecaruia. Tin sa mentionez ca aceasta întâmplare s-a petrecut pe Chilia.
         Am nadit si eu locul meu, am aruncat monturile in apa si am mers - lasandu-l pe tata langa lansete - sa fac cunostinta cu ei. Sincer sa fiu, pana sa ii cunosc, credeam ca voi găsi niste pescari mofturosi si plini de sine, insa am ramas placut impresionat de felul in care acestia vorbesc si abordează problemele. Toate vorbele pe care mi le spuneau erau pline de caldura...
         Pana sa isi etaleze lansetele pe malul apei, mi-au explicat fiecare pas pe care il faceau. Desi eu stiam multe dintre cele aratate de ei, ii ascultam cu mare bagare de seama, nu care cumva sa ratez ceva.... insa, eu asteptam cu nerabdare partea in care imi vor prezenta forfacele, deoarece eu am intampinat de-a lungul timpului multe probleme in ceea ce priveste acest aspect. A venit si momentul mult dorit, prezentarea carligelor si a intregii monturi. Cand le-am vazut am avut o reactie de genul: Oaaauuuuu! Vazandu-ma incantat de ceea ce vad mi-a aratat cum se fac acele forface, care sincer sa fiu sunt cele mai bune din cate am testat(Va voi arata si dumneavoastra aceste forface in sectiunea Atelier). Intre timp, dinspre locul meu de pescuit se aude un strigat: Traaggee!!!... era tatal meu. Fara sa mai zabovesc am zbughit-o intr-acolo... tatal meu se afla intr-un dril serios cu un peste.  Neavand prea multa experienta, cand m-a vazut, mi-a dat imediat lanseta, iar dupa o lupta acerba care a durat in jur de 10 minute am reusit sa capturez primul peste al partidei... era un superb crap comun de vreo 4 kg.
          Mare fericire... nici nu imi inchipuiam ca eu as putea avea prima captura, dar stiti cum se spune: '' La ce te astepti mai putin, acel lucru ti se va intampla''. Am repus lansetele pe pozitii si m-am pus, intr-un coltisor al barcii, umbrit de o umbrela sa astept urmatoarea trasatura...asta se intampla pe la ora 10:00. Astept... si iar astept... asteptam impreuna... nici macar o miscare. Mancam, ne odihnim, vorbim, glumim, radem... doar, doar o trece timpul si ne vom mai bucura de venirea unui peste. Lucru care s-a intamplat in jurul orei 15:00, cand un splendid solzos de 5 kg a venit la lanseta unuia dintre partenerii si prietenii mei de pescuit... care ''in doi timpi si trei miscari'' a pus crapul pe mal.
         Acesta avea sa fie ultimul peste al zilei, dar nu cel din urma pentru cele ce urmau... ne spuneam noi.Vine ora 16:00, ora de plecare... ne strangem sculele le asezam cu grija in barci, momim locul si plecam... dar nu inainte sa nadim locurile pentru ziua urmatoare.
         Nu are rost sa continui sa povestesc ce s-a intamplat zilele ce au urmat, pentru ca spre surprinderea noastra, nu am mai reusit sa punem in minciog nici macar o platica... lucru neasteptat, deoarece prima zi, in mod normal este destinata ''sederii la un pahar de vorba'' (lucru care nu s-a intamplat... noi avuseseram capturi), iar urmatoarele zile trebuiau sa ne epuizeze (lucru care nu s-a intamplat...  iar noi am stat la un pahar de vorba).
          Dupa aceasta experienta nu pot fi altfel decat multumit, atat de ceeea ce invatasem de la noii mei prieteni, cat si de ceea ce realizasem pe parcursul partidei de pescuit. In opinia mea, pot spune ca mi-am insusit aproape toate invataturile transmise de cei doi, pe care le voi folosi de acum incolo in speranta ca voi  prinde si eu pestele mult visat.